pace nu-i pe al meu pamint
parasind pe domnul sfint
doar al mortii strimt fior
si durerile ce dor
dorui dor si tot suspina
nare cine sa-l alina
nare cine sa-i vorbeasca
nare cine sa-l opresca
astupat cu lanturi sapte
si afara tot strabate
astupat cu griji o mie
nici sa strige nu mai stie
stie doar ca in tacere
sa ma doara cu putere
nu in trupul meu cel viu
ci in sufletul pustiu
orb si lacom si avar
prins in gheare de tilhar
sa mai scape nu doreste
nu mai stie cei lipseste
nu mai stie nuci de har
ca traieste in zadar
ci asteapta intre umbre
moartea cea cu ginduri sumbre
cu o sete care doare
de izvoare si de soare
si de flori si de odihna
si de locul cel de tihna
pe pamintul meu vreau pace
apa buna de izvor
sa-mi astupe orce dor
amin