Sunt gata să plec!

Sunt gata să plec!

Un dor fără seamăn în suflet păstrez
Un vis pentru ,,Veacul" ce n-are sfârşit,
Cu toată fiinţa din zori să lucrez,
În slujba Acelui ce-ntâi m-a iubit.

Pe ,,Stânca vieţii" să stau neclintit,
Şi-n Ceruri palate mereu sa zidesc,
Să fiu todeauna, deplin pregătit,
Să plec înspre Slava eternă doresc.


Cu ochii-ndreptaţi totdeauna spre Cer,
Pe ,,Malul speranţei" să fiu ca un far,
Prin valea umbrită de nori, mesager,
Ce poartă ,,Drapelul salvării" prin Har.

O clipă măcar să nu treacă doresc,
În care să nu împlinesc Voia ta,
Spre Tine Isuse cu drag să privesc,
Şi sfânta-Ţi prezenţă doar pace să-mi dea.


Mulţi ani de-ar mai fi pe pământ să trăiesc,
Cu Tine Isus, să trăiesc fericit,
Şi dacă ar fii drumul meu să-l sfârşesc,
Să fiu totdeauna de zbor pregătit.

Fiorii plecării din lumea de chin,
Nu vreau niciodată în suflet să-i am,
Ci dorul de Cerul cel veşnic senin,
Să-mi toarne în suflet al păcii balsam.

Şi dacă ar fii prin necazuri si chin,
În valea umbrită de moarte sa trec,
Şi-n ziua durerii si-n ceasul senin,
Sa pot spune Doamne: Sunt gata sa
plec!

Amin Ilie Belciu