SPRE DESAVARSIRE
Matei 5.10
„Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii,
căci a lor este Împărăţia cerurilor!"
*****
Alergi după fericire, iar ea-i lângă tine,
Aleargă cu tine lasând în urmă umbra ei.
Fericirea se revarsă cu facerea de bine,
Din iubirea ce-şi desfăşoară razele ei.
Fericirea-i căutarea comorilor cereşti,
Alinarea în Cuvânt, pe ger şi zăduf.
Sunt lacrimile ce pe obraz le găseşti,
Când rugăciunile se-nalţă cu duh.
Fericirea-i încrederea-n Dumnezeu,
Ea îţi destăinuie secretul bucuriei,
E sprijinul tău în ceasul cel mai greu,
E poarta deschisă azi, Împărăţiei.
Ferice când lacrimile căinţei se strâng
În mângâierea izvorâtă din iertare.
Când cei însetaţi după neprihănire plâng,
Şi-s flămânzi după binecuvântare.
Fericirea-i hrana ce-n Cuvânt o găseşti,
Şi lumina ce te călăuzeşte spre eternitate
Fericirea-i bunătatea cu care ocroteşti,
Inimile rănite în balsam din divinitate.
Milostenia e fericire din raza bunătăţii,
Care nu oboseşte în facerea de bine.
E stâncă neclintită-n calea răutăţii,
E Cuvântul vieţii ce trăieşte-n tine.
Fericirea-i ascultarea de Isus, în toate,
E trăirea-n curăţie, în adevăr împlinire.
Este umblarea ce-n sfinţire te scoate,
Din neant şi te duce în Cetatea Iubire.
Fericită e inima ce lucrează fericire,
Ea ştie ce-nseamnă iartă şi dă iubire.
Ea dă dragoste din cuget şi din simţire,
Urmează Legea Sfântă spre desăvârşire.
Amin!