NAINTE DE A FI CE SANTEM
poezie alcatuita
din mai multe poezi
Petru Coman
25.02.1988
Nainte de a fi ce santem
Eram aceea ce vom fi
Caci moartea nu-i o nimicire
Ci-i noaptea catre-o alta zi
Cand trupul ni se va re-ntoarce
In lutul unde-ntai era
Nu disperam, - sub alta forma
O noua viata vom urma.
Nu-i nimicire moartea noastra,
Nici vesnic nu vom fi-ngropati
- Ci semanati spre-o alta lume
In care vom intra-nviati.
- Traiti frumos urmand credintei
Ca nu sfarsim nimic acum,
Mormantul nu-i o nimicire
Ci-un scut popas pe-un vesnic drum
Nu-i mai fara rost viata,
Trai mai fara de folos
Moarte mai fara nadejde
Decat cea fara Hristos.
Nu-i blestel atat de crancen,
Iad atat de-ntunecos,
Chin mai greu ca-n constiinta
Care n-are pe Hristos.
O, nefericite suflet,
Nu mai sta necredincios!
- Pana inca mai poti plange
Te intoarce la Hristos.
Tu, de pacat sa te cutremuri
Si nu de Marele Judet
Caci pe acei scapati de vina
I-asteapt-un viitor maret.
De iad sa tremuri nu de moarte
Caci moartea-n sine nu-i un rau
Ci-un bine pentru cel ce-ntoarce
Scapat din iad – spre Dumnezeu.
Din timp fa-ti rost de mantuire
Nu-n clipa mortii sa ti-o ceri,
Cu munca si cu ani se-aduna
Comoara vesnicei averi.
De azi ascula! – azi te-ntoarce!
Cu hotarare spre Hristos
Si zi de zi vei strange-n ceruri
Avutul sfant si glorios.
Gandeste spre Atunci, de-acuma
Ca sa te mantui pana poti
Nu-i sigur drumul pentru nimeni
- Sfarsitu-i sigur pentru toti.
Nu-i sigur pentru nimeni maine
Sfarsitul vine ne-ndoios
Ferice-i numai cel ce astazi
Pe veci se-ntoarce spre Hristos.
Amin