IERTARE, DUMNEZEULE MARE
Psalmii 130:3-4
„Dacă ai păstra, Doamne, aducerea aminte a nelegiuirilor,
cine ar putea sta în picioare, Doamne?"
„Dar la Tine este iertare, ca să fii temut."
*****
Dumnezeule mare, care ţii legământul,
Şi care, dai îndurare sufletului zdrobit.
Iartă-ne că n-am strâns cu teamă Cuvântul,
Şi cu poruncile Tale, nu ne-am vrednicit.
N-am luat cu băgare de seamă, proorociile,
Ce le-ai trimis spre înştinţarea noastră.
Am lăsat somnul lenii să-şi întindă amăgirile,
N-am privit spre a cerului fereastră.
N-am ascultat atenti glasul ce ne vorbea,
Despre planurile vrăjmaşului viclean.
Ignoranţa noastră peste minte ţesea,
Un văl ce ne cuprindea în dulce alean.
E dreaptă mustrarea pe care ne-o faci,
Şi pedeapsa, Tu cu-ndurare o dai.
Ne străpunge sabia Doamne când, taci,
Şi l-a noastră chemare departe stai.
Cuprinsă de căinţă în al rugăciunii ceas,
Să nu vină groaza nicicând peste mine.
Deschide urechea, ascultă al meu glas,
Îndură-Te Doamne mă-nvăluie în iubire.
Toată Lauda Doamne, Ţi se cuvine,
C-ai abătut de la noi urgia şi mânia Ta.
Nu ne laşi să fim umpluţi de ruşine,
Cine Doamne poate, înaintea Ta sta?
Dragostea Ta sfântă să strălucească,
Peste sufletele noastre îndurerate.
Sfinţirea în noi să se întregească,
Să trăim în adevărul Tău şi-n dreptate.
*****
1 Corinteni 10:12
„Astfel dar, cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă."
Amin!