Uitatu-m-ai !tu doamne pe vecie
De nu-mi raspunzi, cind strig si gem
Inchis e cerul pentru todeauna
Te strig in strimtorare si te chem.
Ascunsa-i Doamne! mila ta de mine
Inchisa-i! in camara ta
De nu-mi apare, nici-o luminita
In calea mea spre-a mi-o lumina.
De-titea ori, privesc pe intinsul zari
Te strig,te chem mai rugator
Dar parca toata mila e inchisa;
Zadarnic strig,zadarnic cer un ajutor.
E atit de greu:pe mare sa fi singur
Si disperat sa strigi in sus
Sa nu-ti apara nici-o luminita
Sa fi pierdut,sa zaci rapus!
De ce-ai plecat?asa departe
De ce? m-ai parasit de tot
Caci TU! esti singura nadejde
Si tu esti singurul izbavitor.
Te striga azi bolnavi!fieti mila
Apropiete nu te departa;
Caci orbi, schiopi ti-au umplut cararea
Descurajati asteapta mila TA!
Durerea! mi-a cuprins intelepciunea
Privind spre cer, ca sa te vad
Dar nu vad decit numai intuneric
Si-n noapte, eu te strig si gem.
Durerile sint mari,si ma apasa
Si disperat, privesc in sus
Apari in fata mea ca si pe mare
Din valul greu ridica-ma in sus.
Asculta-ma o Doamne!fie-ti mila
Cind eu, te chem staruitor
Mareste-mi tu credinta-n valul mari
Si-mi iesi inainte ca izbavitor.
Si chear de-as, fi uitata pe vecie
Cuvintul scris ma minghia
La cirma, e cirmaciul de pe vremuri
LA VREMEA POTRIVITA VA LUCRA.
****AMIN*** 15/09/08/