De ce-i asa, o stie El

De ce-i asa, o stie El

De ce ti-e zambetul ucis ?
Si zace ca un mort pe fata,
Nu stii ca Eu sunt Cel ce ti-a promis,
Bucurie si belsug de viata ?

De ce atatea stele cazatoare,
Pe cerul din privirea ta ?
Ridica-ti ochii din pamant spre Soare,
Caci biruinta-i castigata in Golgota !

De ce atatea frunze ruginii,
Zdrobesc obrazul tau nemangaiat ?
N-ai vrea asa cum esti la Min’ sa vii,
Sa sadesc in locul lor un trandafir inmiresmat ?

De ce atatea note frante,
Pe portativul vietii tale ?
Lasa-mi muzica, in inima sa-ti cante
Sa poarte lauda Mea, si-osanale !

De ce a fost asa sa fie ?
Poate te-ai intrebat si tu mereu,
De n-o sa afli aici, o sa afli-n vesnicie
Direct din gura Mea, copilul Meu !

Si pan-atunci, mult, nu va mai fi
De aceea nu fi trist, ci te-ntareste
Caci sunt pe drum, si nu voi zabovi
Ti-o spune Tatal, care te iubeste !

~Amin~