defineste-ti firea veche
esti un om fara pereche
nu ca esti intro ureche
judecind amanuntita
nu rosti intro clipita
vorba ta nechibzuita
rupete de tot ce stii
suparari si bucurii
oameni morti si oameni vii
iesi din cercul tau afara
in amurg in prag de seara
lasa gindul sa apara
acuzindute-n esenta
hotarind dar cu prudenta
lasind orsice clementa
dar tu inima de carne
ce visezi cind trupul doarme
ce visezi stindla rascruce
intre lumea rea si cruce
tu poti sta in nepasare
ca sa dormi-ncontinuare
sau trzindute-ntr-o clipa
ca sa tremuri tot de frica
pentru ziua ce-o sa vina
cind iesiva la lumina
rau pacat si neagra vina
nu ca esti nespus de rau
cind privesti in jurul tau
tu te vezi mai bun mereu
insa de-i adevarat
esti jumate ingropat
in cumplitul tau pacat
si jumatea de afara
este cea mai grea povara
cind gindesti in prag de seara
sus e bolta cea cu stele
maretia infinita
jos e fiinta indoita
si -nainte sa adormi
hotarasti in fapt de seara
ca sa scapi de a ta povara
insa cum sa scapi de cer
si de bolta din eter
in catusele de fier
nu mai bine scapi de ea
frica cea ne spus de rea
amin