Fă lumină
Fă lumină Doamne
în mine,
în inima mea.
Fă lumină Doamne
în casa mea.
Fă lumină să curgă
la hotarul minții mele.
Fă lumină să transpară
din minte afară.
Fă lumină înăuntru
pentru ca oglinda sufletului
să nu moară;
să se vadă afară.
Fă lumină Doamne
să vază al meu ochi,
să crească a mea minte,
să se ivească printre zăbrele
lumina,
lumina fierbinte.
E întuneric de multe ori,
e beznă...
Nu-i nimeni să deschiză,
nu-i nimeni...
Fă lumină Doamne
să pătrunză...
Între aripi de ger
și frunze de moarte,
fă lumină,
fă lumină în toate.
Doamne sunt scrum de idee,
mă simt dispărând
printre nori de lacrimi
și izvoare de gând.
Sunt oceane de strigăte:
fă lumină!
Nimeni n-aude,
nu vrea.
Din himere de raze
mi-am făcut casa
să constat că este nimic
totul,
să văd că sunt orb.
Pleoape de înger
le simt pe față
și-mi pare că e
dimineață.
Pleoape de înger
pe față...
Mi-e necuprinsul vad,
mi-e cuprinsul nimic,
mi-e inima rinichi...
Fâlfâit de aripi,
îngeri căzând în noroi
pentru răul din noi,
pentru binele din Dumnezeu.
Bat aripi de îngeri
să vină lumină.
Îmi șterg fața de neștiință
cu-a îngerului bătaie de aripi.
Fă Doamne lumină.
Amin