Bunătatea Ta
Mă culc în patul meu,
adorm în liniște căci știu
că bunătatea Ta Doamne se înnoiește
și-a doua zi, devreme, din nou.
Doamne e-un har așa de mare
să înțeleg stând liniștit înaintea-Ți
că bunătatea Ta de mâine e nouă
din nou.
E bogat drumul Tău de lumină
cu adăposturi de pace, cu răcoare de bunătate.
E nemaiîntâlnit așa izvor de iubire
să mă cheme statornic
la ivirea zorilor cu bunătatea Sa.
E lumină cerească
coborâtă în sufletul meu
în timp ce lumina pământească trimite raze
vasului acesta de lut.
Bunătatea e ca un izvor, ca o fântână
din care bei, consumi
știind că din cer Stăpânul va păstra bunătatea Sa
și astăzi ca și mâine... Și ca ieri adu-ți aminte!
O, Doamne nu pot să nu zic
și eu ca și-ntreaga natură:
mare ești Tu!, ce mare...!, mare ești Tu!
Amin