De langa dragostea-ti de Tata am fugit
Si-am vrut sa ma distrez in lumea larga
Dar am ramas profund dezamagit
Cu zdrente-n loc de straie, cu suflet amarat,
Si dor in inima de casa draga...
De glasul Tau de Tata m-am ascuns
Am incercat sa uit ce dulce suna
In suflet alte voci, din lume, au patruns...
Si-apoi, incet, cu ele au adus
Tot zgomotul pe care lumea il aduna...
De vocea Ta doar altii imi spuneau
Nu-ti mai citeam scrisoarea de iubire...
Toti ceilalti frati spuneau ca te iubeau
Si-acasa sa m-aduca incercau
Dar refuzam, iar ei plecau in lacrimi si uimire.
Desi eram cu fratii impreuna
Ei vocea-Ti auzeau, eu doar predicatorul,
Ei toti primeau din Duhul Tau si Vestea Buna,
Eu doar cuvinte, ce auzul le aduna...
Si asteptam ca sa termine vorbitorul.
Si fratele vorbea de Tine, de iubire,
Il ascultam, si uneori recunosteam
C-avea dreptate, ca domnesti in nemurire,
Dar nu era acolo loc pentru omenire,
Si vocea-Ti blanda, incet, dar sigur, o uitam...
Ne desparteam din nou pentru o saptamana.
Duminica asteptam vesti de la Tine,
O veste buna, care dorul il alina,
Si nu incercam sa merg catre lumina,
Mintindu-ma ca totul va fi bine...
Dar intr-o zi un frate m-a privit,
Si m-antrebat cu vocea-i linistita:
"Chiar nu ti-e dor de Tata? Nu ati mai vorbit
Deatata timp, si nici scrisoarea tu nu i-ai citit,
Nu crezi ca azi e vremea potrivita?"
Eu i-am zambit, si am plecat fara raspuns.
El m-a privit in urma cu durere.
Am disparut in intuneric. M-am ascuns.
Dar a trebuit sa recunosc... Si m-am supus.
Aveam nevoie de-a sa mangaiere.
Si m-am intors duminica in casa parinteasca.
L-am chemat pe Tata sa comunicam.
El a venit... Si a-nceput ca sa-mi vorbeasca,
Dar nu-I mai cunosteam nici vocea ingereasca,
Nici dragostea de care parte aveam.
Dar Tata, astazi vin sa te-ntalnesc,
Si vreau sa-mpletim funii de iubire
Eu sunt cel ratacit, dar te iubesc,
Vorbeste-mi si ajuta-ma sa-mi amintesc
De vocea-Ti dulce si de-a Ta privire...
Nu ma lasa sa plec de langa Tine
Si-atunci cand pare ca ma-ndepartez,
Striga mai tare, leaga-ma mai bine
Si-atunci cind cea mai grea furtuna vine
Eu numele-Ti preasfant sa-l binecuvantez.
Eu nu mai fug de langa Tine niciodata,
Si vocea Ta... Acum o recunosc,
E blanda, dulce, si ramane neschimbata,
De s-ar schimba din temelii chiar lumea toata,
Eu, Tata, voi continua sa te iubesc...