In Tine este bobul de mustar,
Caci muntele gangav zace-n uitare,
Risipit pe troienele marii in adancuri.
In nopti luminate de rug,
Tu esti boarea multumirii,
Ce mistuie intunericul lanced,
Mangaind cuvintele-ascunse-n tacere.
Dionesc cantari in marele-Ti nume,
Caci si-acum sun parechi de buze,
Lipite in plangeri, de paharul voii Tale.
In Tine-s prunci nevinovati, haraziti cununii,
Ca-n brazda crinilor culesi in Sabat,
Se clatina ceru-n desfatare,
Cand rugi se inalta din al inimii polen.
Marite Domn, imi plec arcusu-n serenade,
Si-Ti plang nevolnicu-mi pacat,
La Tine e iertarea, stapana a iubirii,
In fruct si-n Templu, sa fiu stalp al vietii scaldat.