"Cine a mutat piatra?"
Da suflet cant al poeziei murmur,
Si-nchina viata ta ca harfa
Dumnezeului Preasfant,
Ce-n vremi delungi trudi cuvantul,
Ca tu sa ai in gura azi un cant.
Chiar tu mutat-ai piatra,
Din gura-ntunecatului mormant,
Ca strunele sa zamisleasca astazi,
Dorintele sfintilor neamplinite-atunci,
Crezand ca Domnul lor a fost numai un vis,
Si-n deznadejde doua zile,
Ei si-au plans obrazul.
Da suflet cantului pribeag prin cetini,
Si spinilor, cununi a fie astazi,
Pulberea de pe talpi scuturata,
Inlocuind mormantul pamantului
Cu-a cerului slava,
Invierii Domnului a treia zi.
Cine a mutat piatra?
Fiinta ta iubita si a mea,
Condus-au mana Dumnezeului cel viu,
Din gura-nfioratului mormant mutand-o,
Ca tu si eu...
Nu un Eliseu a mostenim,
Ci-un cer etern, uitand de-amare clipe.
Cine-a mutat piatra?
Eu cred ca stii!