Ti s-a furat plansul din iris,
De-al necredintei murdar zambet,
Scuipat in obraz de-a inimii impietrire-n descantec,
Fiindu-ti straina iertarea, obroc lumina stinsa.
Ti s-a furat plansul din iris,
Genunchi al rugaciunilor, petale de mireasma,
Te-ai intors fara plug, lasandu-l sihastru,
Al rodului pantec slujesti si lumii stafie.
In drumul umblat, carare largita,
In pulberi scrasnind, fara cuvantul pacii,
Curg vaduri secate-n al inimii bocet,
Te sperii de umbra frunzei patata de soare.
Straine boem, la tine ploua cu tunete de lanturi,
Din vie mica vulpe ti-a stins focul,
Cand tu dormeai pe nufaru-amagirii.
Trezeste-te, trezeste-te!
Ti s-a furat plansul din iris!