TAINICE RADACINI
Isaia 35:8
„Acolo se va croi o cale, un drum, care se va numi
Calea cea sfânta: nici un om necurat nu va trece pe ea,
ci va fi numai pentru cei sfinti; cei ce vor merge pe ea,
chiar si cei fara minte, nu vor putea sa se rataceasca.”
*****
Sufletul meu îmbrăţişat de divina-ţi iubire.
Palpitează-n viaţă cu ţintă spre eternitate,
Harul prin jertfă de izbăvire spre sfinţire,
În armoniile Divine din moarte dă libertate.
Spre Ţara cea de Sus, legiferezi o cale,
Ca o mărturie vie a unui miracol magnific
Al gloriei Tale, coborâtă din Slavă în vale.
Inexplicabil minţii şi nedesluşit ştiinţific,
Raza aprinsă-n Harul iubirii, în suferinţă
Pune o inimă nouă omului pus l-adăpost,
Scos din jungla păcatului prin pocăinţă,
Descoperind cine e şi cine odată a fost.
Soarbe inima mea celestul bob de rouă,
Prin credinţa ce-şi are putere în iubirea,
Care a deschis drum spre o viaţă nouă,
Jertfa pe cruce ce dă omului mântuirea.
Credinţa pusă-n mine mă umple de tărie,
Ca să pot împlini bine tot ce mi se cere.
Înţelegând micimea ce-mi stă mărturie,
Să urmăresc neprihănirea cu putere.
Statornica credinţă urmăreşte dragostea
Din salba mântuirii cu straluciri de rubin,
Recunoştinţa îşi strigă bucuria din ea,
C-a scăpat sufletul de-al păcatului chin.
În inimi curge mărturia acelor noi zori,
Unde iubirea-i splendida operă de artă.
Ce-a dezvăluit omului cereşti splendori,
Şi l-a-nvăţat ce-nseamnă dăruire şi iartă.
Trăirea-n neprihănire născută-n suferinţă,
Sfinţeşte şi creşte peste dureri şi lacrimi
O dragoste cerească, statornică credinţă,
Ce-şi are în divinitate tainice rădăcini.
Amin!