Iisus,
eşti pentru mine izvor întins
de apă vie,
înecând orice durere.
Eşti prietenul
care întotdeauna ştie
să întindă o mână.
Cetatea în care mă
ascund.
Eşti lumina
mai puternică decât
întunericul căzut peste pământ
şi Mielul care-a-ngropat
în moarte vina.
Eşti pacea mea,
Iisus,
în zilele ce nu-mi surâd.
Când sunt flămând,
mă asculţi,
îmi dai cuvinte şi pâine
care mă satură,
transformi apoi în viaţă nimicul
şi pustia.
Când sunt uitat,
m-atingi a neuitare,
cu grele palme,
născându-mi
veşnicia.