Isus sta inca la usa si bate!

Realitatea e cruda si bizara:
Avem de toate azi, doar... inima amara!
Ni se duce vestea ca ne-am imbogatit,
Dar suntem goi si orbi, cu sufletul zdrobit.

Vedem in jurul nostru doar chipuri reci de ceara
Care privesc prin noi fara sa simta sau sa-i doara.
Ne taram pe pamant printre sloiuri de gheata
Si ura, goliciunea ni s-au intiparit pe fata.

Floarea Iubirii sfinte in inima rea , moare!
I-am rupt petala cu petala si am calcat-o in picioare.
Acum avem un gol prea dureros si mare
In inima, in suflet si...chiar in adunare!

Ne taram spre locasul de inchinaciune, sufland din greu
Pentru ca suntem impovarati prea tare de jugul celui rau.
Dar acolo unde era candva o scaldatoare
Gasim acum dezamagiti doar o Societate Comerciala de Intrajutorare!

Cadem in drum zdrobiti si fara de scapare!
Dar...parca zarim prin praf, un Fiu de Dumnezeu pe cale!
El bate-ncetisor la usa ferecata, soptind printre suspine:
"Voi , toti, truditi si-mpovarati, veniti acum la Mine!"