Doua mii de ani Isuse au trecut din ziua-aceea
cand Te-a ocrotit in staul Betleemul din Iudeia
Doua mii de ani ...
si lumea nici acum nu Te-ntelege
azi mai mult ca-ntotdeauna
lumea-nnoata-n fardelege;
azi mai mult ca-ntotdeauna plina-i de venin si ura
ca s-arate ce straina-i
de-a Ta voie din Scriptura.
Cei ce-Ti poarta Sfantu-Ti Nume,
azi prin sange stiu s-arate
cat cunosc ei frumusetea biblicei iubiri de frate,
cati din cei ce spun si astazi ca-s tot servi ai Tai
- ca Ana,
au Cuvantul Tau in gura iar in suflet pe satana,
si cand predica iubirea cu-o evlavioasa gura
al lor suflet stapanit e de cruzime si de ura,
cand pe fatza spun de pace
si vorbesc despre-mpacare
pe ascuns lucreaza ura, vrajmasie tot mai mare
si cand spun ca-s plini de mila
si de-a ei chemare-nalta
sufletul il scot din oase de la cel ce n-are alta...
O Isuse,
ce departe-i omenirea azi de Tine!
a iubirii Tale drumuri cat i-s astazi de straine!
ce uitat si ne-nteles esti pentru-a lumii constiinta
cat de stearsa li-e din suflet dulcea, scumpa Ta Fiinta.
Ce pierduta-i amintirea fericirilor aduse,
ce dispretuite-s toate bunatatile nespuse,
ce putina ascultare Iti arata toti in viata,
parca nici odata lumea n-a vazut Slavita-Ti fatza
nici duioasa Ta vorbire care mangaie si-alina,
nici a inimii frumsete,
nici a harului lumina,
nici a sangelui putere care spala si sfinteste
si din cari de-atunci viata,
omenirea-n dar primeste!
O Isus, de-a tale haruri ce dau viata fara moarte,
azi nu douazeci de veacuri
ci-o vecie ne desparte.
Si-n aceasta departare tot mai mare ce ne paste
vai, nu ne miram ca lumea
mai ca nu Te mai cunoaste...
Si de-ai vrea sa-i faci sa-Ti vada iar,
lumina Ta curata,
O, ar trebui Isuse, sa ,mai vii la ei odata,
sa-ncepi iar din nou de-acolo
de la iesle,
de la paie,
sa intampini iarasi hule si batjocuri si bataie,
sa porti iar o alta cruce
sa rabzi spini,
scuipari
si cuie,
- dar acum de la aceia ce doresc "crestini" sa-si spuie.
Cand le-ai biciui pacatul si viata necurata
cu-acea sfanta necrutare
cum ai mai facut odata,
si le-ai spune adevarul care-i ustura si-i doare,
cu ce cazne-ar fi in stare
cei de azi
sa Te omoare!
Cum s-ar ridica soborul de caiafe si de ane
sa-ntarate impotriva-Ti ura gloatelor dusmane,
cum si-ar mai porni furia
toti zarafii si stricatii
bine-ascunsi sub motivarea apararii-ntregii natii
si Te-ar declara eretic si ca faci rascoala-n tara...
- si iar temnita, Isuse
si iar haina de ocara
si iar iude
- caci acuma si mai multi sunt ca si-aunce -
mesterii stiu si mai bine
cum sa-Ti pregateasca-o cruce,
cuie azi sunt si mai multe
si maini care sa e bata
si-ar fi astazi pe Golgota mult ai trist
ca-ntaia data!
...Si de mii de ori Isuse de Te-ai cobori din Slava
ai afla in lume-aceeasi stricaciune si otrava
si oricat de mult chema-i-vei la iubire
si la pace
setea lorde sfasiere mai adanca se va face.
Si cu cat Tu coplesi-i-vei cu-o iubire tot mai mare
ei cu-o ura mai adanca vor cauta sa Te omoare...
Caci in inima lor neagra zace patima ne-nvinsa
si-n ei dragostea-Ti cereasca naste-o ura mai aprinsa
caci nu-s dornici nici de bine,
nici de mila
nici de pace
si de mii de ori Isuse, de-ai veni la fel Ti-ar face.
Numai cei ce-i schimba harul,
catre ceruri sa-i indrume,
doar acestia sunt altfel -,
dar atuncea nu-s din lume!
Doamne, multa Ta rabdare fie binecuvantata
datorita ei intr-una creste-aceasta sfanta ceata
Si chiar daca-s multi aceia ce Te leapada cu ura,
sunt atati cei ce Te-asculta cu iubire si caldura!
Din iubirea pentru dansii sa mai ai rabdare inca
si cu-acei ce-Ti poarta-n suflet vrajmasia cea adanca.
Poate dragostea-Ti va face si-a lor inimi sa se moaie
indelunga, nesfarsita, Doamne, bunatatea Ta e.
Caci doar unul de-ar intoarce
dupa anii de-asteptare
nu-i zadarnica nici Jertfa,
nici prea lunga Ta rabdare...