Si ma duc strein Isuse, calator fara de cale,
biet copil pribeag pe drumuri
neprimit de nime-n lume
sa-mi plang singur suferinta,
sa-mi cant singur marea jale
si durerea sa ma-ndrume.
Sa iubesc pe cei ce-n mine arunca-vor plini de ura
sa vreau bine la dusmanul
care-mi va sapa mormantul,
sa ma rog si pentru-acela
ce de mine nu se-ndura,
care-mi va rapi vasmantul.
Sa nu ma razbun pe-acela
ce-mi va face nedreptate
raul lui intotdeuna eu sa-l rasplatesc cu bine
si sa rasplatesc cu bine celui care ma va bate
si va da cu pietre-n mine.
Celui care n-o sa-mi deie nici un loc
pentru hodina
si nici stropul cel de apa
sa-mi ud limba arsa-n gura
sa Te rog Isuse Doamne viata sa le dai senina
si iubire fara ura.
Da-mi ce vrei de-acuma Doamne,
da-mi de vrei dureri nespuse
ia-mi si coaja cea de paine
care foamea mi-o omoara
insa Tu de catre mine nu Te departa Isuse
caci amarul ma doboara.
Cand bolnav, strein si singur
am sa plang pe cai streine,
alungat de pretutindeni si uitat de toti pe lume,
fa-ma sa-nteleg c-aceasta
mi-este cel mai mare bine
si sa cred in al Tau Nume.
Fa sa simt ca totdeauna Tu cu mine esti Isuse
si din tot amarul vietii, harul Tau va face miere
peste fatza-nsangerata si puterile apuse
va fi-alin si mangaiere.
Astfel da-mi mereu putere
pana-n fund sa beau paharul
pan la capat sa-mi duc crucea
fara sa cartesc vreodata
cu credinta neclintita si puternica in harul
si-n iubirea-Ti neschimbata.