Nu este nume mai prejos de om
Decat ca rau, mai bine-n pricopseala trudei,
Mancandu-ti unghie dupa unghie,
Neavand dupa ce-ti clati gura.
Dar nici catuse-n inchisori, nu sunt destule indeajuns,
Sa fii legat cu ura-n inima...propria-nchisoare,
Nici somn sa nu ai noaptea,
Pana ce frunza nu se va clatina in pom,
Stiind ca tu cu ura i-ai zodiit caderea.
Te plange marea pe obraz de cer,
Te plange muntele ca piatra zdrobita sub pantof.
Te plange lacrima din ochiul mamei
Ca putreda iti e suflarea-n rautate mulsa.
Am cunoscut ce e Iubirea,
Scuipand-o in obraz, invinetindu-i ochiul,
Dar nu ea e cea cazuta in genunchi,
Ci raul pe care l-am facut.
De simti ca ochiul rau e-n comoara maniei stransa,
Indreapta-ti privirea spre-obrazul scuipat,
Si-n genunchi iti cere iertare
De rau sa fii eliberat.