A sti sa taci e o virtute
Inscrisa-n randul altor zeci,
La fel de mari si cunoscute,
Cu binecuvantari pe veci.
Caci mai usor e a deschide
Fereastra gurii sa vorbesti
Si mult mai greu s-o poti inchide
In fata dulcilor povesti.
A sti sa taci in orice vreme,
Cand vorba ta e de prisos.
Mai bine altii sa ti-o cheme,
E mult mai greu, dar e frumos.
A sti sa taci e o comoara
In lumea noastra de dureri;
Ea face viata mai usoara
Si astazi mai frumos ca ieri.
A sti sa pui o straja gurii,
Cand altii te batjocoresc,
Sa nu raspunzi cu ura urii
Acelor care te lovesc.
A stii sa taci cand incercarea
Apasa umarul tau slab,
In loc sa cauti alinarea
La semenii tai mai degrab`_
A sti sa taci oricand, ia seama,
E-o-nfrangere a vechii firi;
Cand limba ta isi cere vama,
Opreste-i relele porniri.
Si, daca vrei sa-nveti tacerea,
Priveste la divinul Miel
Si cerei Domnului puterea
Sa poti si tu sa taci ca El.
Cand Il loveau cu-nversunare,
Cand chinul mortii L-a patruns,
Cand suferinta era mare,
El nu a dat nici un raspuns.
Si pentru ce-ai vorbi intruna?
Nu sti ca vorbele se duc
Si nu mai poti sa strangi nici una
S-o pui in lanturi sub papuc?
Mai bine taci e mai cuminte;
Nu te lasa de vorbe dus;
Decat o mie de cuvinte,
Mai bine o tacere-n plus.