In sfarsit, iata cetatea spune Iosif inspre seara
Cand venea din Galilea tot calatorind prin tara
Ca sa implineasca-n totul porunca ce a fost data
Sa se-nscrie cu Maria, ce era insarcinata.
Cel mai greu era acuma sa gaseasca gazduire
De aceea se indreapta spre casa de poposire
Nu se poate se gandeste, sa-i refuze, o sa-i primeasca
Mai ales daca le spune ca ea, s-ar putea sa nasca.
Dupa cum si-a facu planul, cu curaj la poarta bate
Astepta cu nerabdare cineva sa se arate
Vine-o sluga cand ii vede, spune la stapan indata
Ca afara sta un om si-o femeie insarcinata.
Care sar putea sa nasca isi da sluga cu parerea
Care ii citi pe fata cum o sfredelea durerea
- Spunele ca nu am loc, hanu-i plin in asta seara
Sa incerce in alta parte, si-i lasa la poarta afara
Grajdul de alaturi insa, a fost loc de gazduire
Pentru cel venit din ceruri sa ne-aduca mantuire
Primi care au primit vestea sunt pastorii ce vegeaza
Langa turme cand mesajul si lumina-i lumineaza
Pleaca imediat pastorii care vestea o aflara
Si-l intreaba pe stapan. “Sti pe cine ai socos afara?”
Stai sa-ti spunem vestea buna, credem ca-i si pentru tine
Asta noapte era luna, stelele toate senine
Si deodata o lumina staluceste asa de tare,
Luminand intreg tinutul, parca rasarise-un soare.
Pe noi ne-a apucat frica, dar un inger c-un mesaj,
Ne-a spus ca sa nu ne temem, atunci am mai prins curaj.
Si vorbea asa cu noi cum vorbim acum cu tine
Ne-am mai linistit putin, si-apoi ne-a spus ca el vine
Sa ne-aduca o veste buna ca s-a-mplinit profetia
Azi in cetatea lui David, sa nascut Hristos, Mesia
Si deodata el si-o ceata, ca de-o oaste ingereasca
Pe Dumnezeu prea inaltul, incepura sa-l slaveasca.
Slava ii cantau intruna cat si pace pe pamant
Dup-acea disparura, cum venire, asa, in vant.
Nu te supara stapane, dar acum in asta seara
Pe Mantuitorul lumii tu l-ai scos din casa afara
Noi suntem convinsi de asta, ca am fost si l-am vazut,
Asa cum ni-se spuse-se, dar nu-i bine ce-ai facut.
Noi plecam acum-napoi, ca ni-s oile-n campie,
S-au plecat la camp cantand; erau plini de bucurie.
Pe stapan l-a prins regretful. “Vai de mine pacatosul,
Ca nu am primit in casa, pe Mesia, pe Hristosul.”
Tarziu cand venira magi, cautand pe imparat,
Pentru care-aveau desagii plini, in casa l-au aflat.
Doua mii de ani de atuncea, stele-ncep iar sa rasara.
Nu cumva asa la poarta, lai lasat si tu afara?
Vrea sa intre-n a ta casa, cu-a sa pace si iubire.
Va fi gata s-ai ofere inima ta gazduire?
El si astazi sta afara, sta la usile-ncuiate.
Poate fi ultima oara cand mai sta si cand mai bate.
Noaptea este pe sfarsite, zorii zilei dau s-apara.
Daca nu vrei sa-l primesti, sti pe cine scoti afara?
A venit ca sa-ti dea viata: mantuirea, fericire.
A venit ca sa te duca de aici in nemurire
Sti ca-I Fiul Celui Vesnic, Fiul Tatalui iubit?
Daca il primesti in casa, si tu ai sa fi primit.
Ziua este asa de-aproape, ori si cand poate-sapara
Toti acei ce l-au primit, nu vor ramanea afara.
-Amin-