Suferinta...
crin din care Domnul Si-a-mpletit cununa
multi te plang cand mergi la dansii,
eu te cant intotdeauna -
caci in leaganul tau dulce
cand m-a pus intai durerea
am vazut la capataiu-mi,
veghetoare, mangaierea.
Suferinta sora scumpa
ce ma porti de-atunci cu tine,
cate bucurii in suflet mi-ai dat tu
printre suspine!
Tu m-ai invatat,
gunoaie si-amagire si ispita -
sa le vad acelea cate vine lumea sa-mi promita.
Si sa aflu ce comoara e primirea slavei sfinte
si cunoasterea iertarii,
si iubirea ei fierbinte,
si-a credintei odihna, si-alinarea cea placuta
care-o lasa mana dulce peste lacrima tacuta.
Tu mi-ai dezvelit in suflet zari necunoscute mie,
gura, tu mi-ai pus sa cante;
mana, tu mi-ai pus sa scrie...
si-n iubirea armoniei salbe si cununi s-adune
fericit cu ele chipul Domnului sa-L incunune.
Suferinta, suferinta,
astazi cand spre cerul albastru
pe-a recunostintii aripi
zboara gandul meu sihastru,
eu Il rog pe-Acel ce Crucea a purtat-o-n umilinta
sa ma fac sa-ti stiu pretul
si frumsetea, -
Suferinta!...