Cind noaptea isi asterne-n umbre
Tacerile cu soapte sumbre
Pe cind acei cu mintea treaza
Adorm in pat nu mai vegheaza
Prin noapte-ncet se furiseaza
E umbra unui om ca ei
Un om ce sta-ntre farisei
Un om cu aspiratii sfinte
Cu constiinta mai fierbinte
Venii la el in miez de noapte
Vorbind asfel cu calde soapte:
-Invatatorule iubit
Noi stim ca din cer ai venit
Cea ce vad toti cred si eu
Sint semnele lui dumnezeu
- Nicodime cum sa creada
In cea ce ei nu pot sa vada
Iata ca tieti spun acum
Secretu sa pornesti la drum
Adevarat azi iti spun eu
Ca-n dragostea lui dumnezeu
Imparatia n-o-i vedea
De nu ai astazi nasterea
O nastere din nou cu care
Sa vezi omparatie mare
Dar cum se poate un om batrin
Sa intre in al maici sin
Si cum se poate sa traiasca
Si a doua oara sa se nasca
Scriptura e adevarata
Vesteste o viata minunata
Din apa si din duh creata
Nascuta precum un copil
Micut firav blind si umil
Ce este carne moare-n tina
Si-o-ngropam in a tacerilor gradina
Ce este duh precum am spus
Senalta mult cu mult mai sus
Nu te mira ca ti-am vorbit
Ca totu trebuie-mplinit
Caci cine poate sa cunoasca
Puterea domnului cereasca
De asta esti nedumirit
Ca vintul nu pot fi privit
Se-aude vuietu ca trece
Isus prin lumea asta rece
Dar cine poate sa priveasca
Imparatia cea cereasca
- Nicicum nu pot ca sa pricep
Un lucru asa de intelept
Si nici numi pot imagina
Cum se poate asa ceva
Tu spui ca estiinvatator
Nu esti ca orce muritor
Si nu pricepi esti orb deplin
Si nu vezi haru lui divin
Caci ti-am vorbit in chip firec
De traiu acesta pamintesc
Dar cum sa crezi cind voi vorbii
De lucruri care vor venii
De lucruri plamadite sus
In cerul cel far de apus
Caci nimeni nu sa coborit
Din cerul sfint si plin de taina
Afar de fiul care poarta
Atrupului cea strimta haina
Si dupa cum sa inaltat
Un sarpe sus pentru pacat
Caci sarpele cel de arama
Na dat nici mana si nici hrana
Dar fiul care va fi pus
Si tintuit pe cruce sus
Cine-n credinta la privit
Deorce pacat e mintuit
Ca sarpele cel din pustie
Va da o viata sfinta vie
Celor muscati de vechiul sarpe
Ce duce sufletul la moarte
Si finca atita nea iubit
Pe fiul sau nea daruit
Orcine crede sa primeasca
O viata vesnica cereasca
Caci na trimis o judecata
Sa judece el lumea toata
Ci a venit cu muntuire
Si cu a domnului iubire
Orcine crede-n el traieste
Pe sine azi se mintuieste
Cine nu crede e pierdut
Pentru ca-n fiul na crezut
De sine insus judecat
Si osindit si condmnat
Lumina-n lume a venit
De ea cu toii au fugit
Cine lucreaza-n adevar
Nu cauta al mortii mar
Ci staruieste in lumina
Ca faptele lui sint fara vina