Ma pierd intr-un ocean de indurare
desi-s un val tivit cu broderie
de-un Sfant cu rani in maini si in picioare.
Cand unda mea manata e de vanturi
ce vin cu-nfrigurare peste mine,
mana-I strapunsa ma alina-n canturi
Si-mi linisteste dorul meu navalnic
ce vrea sa se descrie in cuvinte,
fara sa stie c-a juns mai mic.
Ca unda ce era candva mai mare,
mai mica se facu si tot mai mica
si nu mai saruta tarmul cu soare.
Era acum un strop pe-ntinsul apei
si ne-nsemnata ii era menirea
ca lacrima ce uda coltul pleoapei.
Dar mana sfanta fara de zabava
o aduna in palma Sa de-acolo
si-o scutura de urmele de pleava.
O aseza alaturea de alte
valuri marunte in al Sau ocean
si-o curati in apele curate
Sa o sadeasca-n inima-I cereasca
asemenea ca celelalte unde
ca ele in marime sa mai creasca.
30 iulie 2008