O, iubire cantec dulce ce rasuna peste veci
toate-toate trec pe lume, doar tu singura nu treci!
Tu ramai mereu iubire pacea-n suflete s-o sameni
si de cea mai scumpa Jertfa
sa le spui mereu la oameni.
Al tau cantec plin de slava de atata timp razbate
prin pustiul larg al lumii de caderi si de pacate.
Si-adierea ta cea dulce
pretutindenea sub stele
dulce-n chinuri mangaierea,
duce-alin in clipe grele.
Nici un cantec nu-i vreodata sa rasune-asa de dulce
ca cereasca armonie ce e-n Jertfa de pe cruce
caci cuprinde tot adancul fericirii noastre-ntrege
a-ntelege ce sublim e
si ce trist, a nu-ntelege...
Tu ramai in veac iubire ca s-arati la fii humii
ce pret mare pentru dansii a platit Stapanul lumii
sa le-arati ce suferinta si ce moarte-ngrozitoare
a putut Hristos sa-ndure
pentru-a lor rascumparare.
Lume, oare cand vedea-vei
ca pacatul tau te poarta
departata de Golgota,
tot mai jos spre marea moarta?
Cand vedea-vei tu ca drumul ce spre fericire duce
este-acela ce-n lumina te apropie de Cruce?
Acolo, la poala Crucii, cand vei intelege oare
ca-i Izvorul fericirii unice aici sub soare?
Ca nu-i nici o alta cale spre-o viata fericita
pasnica, placuta, dreapta,
sfanta si desavarsita,
spre-nfratirea mult dorita,
spre-a luminii dulci izvoare,-
dacat calea ce din Jertfa lui Isus Hristos rasare!
Oameni, vreti voi fericirea,
vreti voi pacea si-ndurarea,
vreti voi alte stari din care sa va vina usurarea?
vreti voi s-aflati odihna sufletelor zbuciumate,
vreti lumina pentru cerul vietii voastre-ntunecate,
vreti dreptate in umblarea si-n trairea laolalta,
Adevarul sa v-aduca stralucirea lui inalta...
-O, atuncea,
in iubire este unica salvare!
In iubirea care-n Cruce si-are-a ei adanci izvoare!
Numai ea e-n stare-a-nfrange raul care va doboara
ca un soare nou
si-n inimi
si-n dorinti
sa va rasara!