Sa ma smeresc la poala crucii Tale
Sa arda lutul pamantesc si eul meu
Si prin perdeaua lacrimilor grele
Sa vad iubirea Ta de Dumnezeu.
Sa se topeasca-n sange de salvare
Raceala ce cu maini dibace a-nclestat
Inima mea de carne simtitoare
Si sufletul ce mult a alergat
Printre straini sa-si afle implinirea
Caci se simtea stingher, nefericit si gol
Si a aflat in lume doar pieirea
Desi pamantului i-a dat ocol.
Dar n-a gustat din cupa pustiirii
Ce otraveste vesnicia dintr-un vis
Ci a pastrat in taina curatirii
Trupul si gandul care nu s-a stins.
Si a ramas in minte treaz la soapte
Ce incercau sa se strecoare-ncetisor
Si n-a dat ascultare, nici dreptate
Cuvintelor care ranesc si dor.
Si s-a oprit la crucea-nsangerata
Proptita pe Golgota ce plange iar
Si picurii din dragostea-Ti curata
Ma fac ca sa primesc iertarea-n dar.
21 aprilie 2008