Mi-e inima-ntristata ca nu mai sunt ce-am fost,
Iubirea de-altadata mi s-a racit de tot.
Vesmantul alb ca neaua de vina s-a patat,
Iar sufletul din mine nu e imaculat.
Inelul cel de aur primit de la Isus,
Cuvantul ca tezaur - pe ele praf s-a pus.
Incaltamintea buna cu care m-a-ncaltat
A mers numai prin tina si spini a adunat.
Dar azi ma-ntorc cu planset, cu bocet si amar,
Cu pocainta-n umblet caci vreau sa merg sub har.
Primeste-ma, Parinte, ca rob sa Te slujesc;
De-atat suspin, cuvinte nu pot sa mai rostesc.
Da-n plansul meu asculta al rugii vers nespus
Si-n dragostea Ta multa cuprinde-ma, Isus.
25 mai 2008