Ai coborat din slava cea cereasca,
Lasand in cer pe Tatal iubitor
Si Te-ai nascut in ieslea cea saraca
Pentru salvarea celui muritor.
Nu Ti-a fost greu sa lepezi nemurirea;
Iubirea ce ne-o porti Te-a motivat.
Tu nu vroiai ca-ntreaga omenirea
Sa moara-n bezna grea si in pacat.
Puteai sa vii din cer cu slava mare
Si oamenii Te-ar fi recunoscut,
Dar ai dorit, Isus, ca orisicare
Sa aiba-n Tine un nou inceput.
Nu s-au lipit afise nicaierea,
Nu s-a strigat in ulite ca vii.
O stea lucind pe cer vestea minunea
Si ingerii cantau in coruri mii.
Iar maica Te privea cu luare-aminte
Pastrand in inima dulcele cant:
"Slava in cerurile preainalte
Si pace intre oameni pe pamant!"
La ieslea Ta s-au inchinat pastorii
Si magii de departe-au alergat.
Nu voievozi, nu imparatii lumii
Ci simplitatea Te-a intampinat.
Iar azi privesc la ieslea care-i goala;
Tu nu mai esti, Isus, un copilas.
De vrei sa Te renasti fara de fala,
Fa-mi inima sa fie-al Tau salas.