De ce privesti, crestine, cu ochii plansi si tristi
Spre bolta cea albastra, spre muntii de clestar?
De ce te uiti in umbra dupa uitate ceasuri
Si gandul de-altadata, de ce-l chemi in zadar?
Nu stii ce zice Domnul prin Sfanta Sa Carte
Ca zilele se strica iar credinciosii pier?
In clipele din urma cand dragostea lipseste
Ramane doar acela ce L-a slujit pe El.
Iar Mirele grabeste dupa copilul care
Asteapta a Sa venire cu duhul veghetor
Si-n taina il rapeste spre zarile albastre
Acolo unde Isus e Soare arzator.
3 mai 2008