A vantului poarta incerc s-o deschid
Sa-mi joace in pletele brune,
S-adie sfios peste marile line
Apoi sa se-ntoarca-n suspine.
S-aduca cu sine miresme de flori
Si-un cant necantat niciodata;
Sa-l vanture peste mine deindata
Iar eu sa-l ascult luminata.
Din el sa pricep ce-I Iubirea Dintai
Udata cu sange pe-o cruce
Iar Jertfa Suprema din suflet s-arunce
Firescul si-n Cer sa ma urce.
Cristina-Magdalena Francu, 9/07/2008