CUVÂNTUL...
Ce lucrător, ce viu este Cuvântul!
Ne-animă când suntem îndureraţi
Purcede de la Dumnezeu Preasfântul
Numai prin El suntem descătuşaţi.
Primim din El îndemnuri sfinte
Ce-n altă parte nu se pot găsi
C-aşa ne ducem spre cereşti incinte
Unde din eternitate ne-om împărtăşi,
Primim Lumina care curăţeşte
Colbul ce-nlăuntru s-a depus
E entitatea care ne-nfrăţeşte
Cu cei ce locuiesc lângă Isus.
Ce dar sublim! Ce scump mărgăritar!
Am dobândit când am primit salvarea
Cuvântul vindecă şi duhul solitar
Şi sufletul ce şi-a pierdut răbdarea...
Străpunge fiinţele cu unda-i lină
Făcându-le setoase pentru legea lui
Transformă-ntunecarea aducând lumină.
Ca fructul ce-l rodeşte altul nu-i...
Calmează disperarea când apare
În inimi asaltate de furtuni
Pe drumu-ngust ne dă orientare
Ne pregăteşte bine pentru misiuni...
Când omul este zguduit de-o ştire
Ce-l face incapabil şi fricos
Cuvântul întrupat îi dă însufleţire
Făcându-l tare, făcându-l curajos...
E purtător de energii divine
Ne face plini de râvnă pentru Cer
De-L aplicăm, plenar, ne va susţine
Să n-avem soarta celor care pier.
Fără Cuvânt ar fi ariditate
Ne-ar înghiţi pustiul, am fi nenorociţi
Doar El produce vieţi de calitate
Şi face din rataţi oameni fericiţi.
De-L vom lăsa să-şi facă misiunea
De Duhul vieţii fi-vom penetraţi
Va creşte dragostea, va creşte pasiunea
Şi de cerescul Tată fi-vom inspiraţi.
Ce lucrător, ce viu este Cuvântul!
Ne-nviorează-n drum spre Paradis
Când El atinge inima şi gândul
Cuprinşi suntem de stări de nedescris.
27 Decembrie, 2008