SA NE PAZIM DE IPOCRIZIE
Deuteronomul 13:4
„Voi să mergeţi după Domnul, Dumnezeul vostru,
şi de El să vă temeţi; poruncile Lui să le păziţi;
de glasul Lui să ascultaţi;
Lui să-I slujiţi, şi de El să vă alipiţi.”
*****
Noi am fost pentru eternitate născuţi,
Să ne sfinţim şi ferim de ipocrizie.
Să nu ne-nşelăm şi s-ajungem pierduţi,
Să fim atenţi să nu cădem în erezie.
Să ne cercetăm cu de-amănuntul,
Ingratitudinea să nu ne cuprindă.
Să preţuim în toate cele Cuvântul,
Făţărnicia în mreje să nu ne prindă.
Râvna pentru Domnul cu fapte
Să se cunoască în smerenie.
Roadele iubirii în inimă coapte,
Să emane mireasma sfinţenie.
Viclenia să nu se lipească de noi,
Să umblăm necontenit în lumină.
Suntem altoite-n viţă, mlădiţe noi,
Sfinţite-n sânge ca să fim fără vină.
Isus a renunţat la Slavă pentru noi
Şi-a suferit crucea ca să ne salveze.
El este Păstorul cel Bun pentru oi,
Ca orice om să poată să-l urmeze.
În inimă se uită Slăvitul Hristos
Şi-o cercetrează pe fiecare-n parte.
Grăbeşte-te la Isus, omule păcătos!
Cât încă harul, mântuire împarte.
Doar inima te poate despărţi de El,
De nu-L laşi în ea, să te sfinţească.
Lasă pe tronul inimii Blândul Miel,
Să te elibereze, să te mântuiească.
Amin!