" O, unde e fiul meu?
Ma doare, o, ca nu stiu de el!...
Spuneti unde-i fiul meu!"
Departe sunt de casa, pierdut prin vai adanci
Sunt singur; n-am pe nimeni ci numai negre stanci
Ce des ma ameninta. Vai, sunt un disperat!
Si cat de mult ma doare cumplitul meu pacat!
M-apasa deznadejdea, cu recele-i fior
Acum, cand n-am pe nimeni, va trbui sa mor?!...
Te vad aievea, mama, cum cauti indurerata
Si-ntrebi, plangand, vecinii de dragostea-ti plecata.
,,Hai, spuneti-mi odata,nu ati vazut un fiu,
Ce ratacea in lume, prin largul ei pustiu?"
Dr nimeni nu-ti raspunde...privesc nepasatori...
Si tu te zbuciumi, mama, si gata esti sa mori.
Ce mila mi-e de tine!Vai, parul-ti este nins
Si glasul tau , o, mama, devine tot mai stins!
Te chem, dar e zadarnic, doar vaile-mi raspund...
Si, stancile haine, de tine ma ascund.
Revad imagini scumpe de cand eram copil:
Cand in casuta noastra ma strecuram tiptil,
Tu te rugai fierbinte...Ce fericit eram
Cand numele meu, mama, in ruga-l auzeam!
Ma luai apoi in brate, cu drag ma sarutai
Si-n timp ce stam la pieptu-ti, de Domnul imi vorbei
...
Dar am crescut mai mare si lumea m-a atras
Si-ncet, inspre pierzare, facut-am pas cu pas...
De-aceea azi sunt singur, pierdut prin negren vai
Dar nu mai plange, mama! Hai, sterge-ti ochii tai
Ma voi scula indata...Asteapta-ma in prag;
Se-ntoarce ratacitul, el, fiul tau cel drag!