Zile de Sfârşit
Trec zilele parcă zburând
Şi de sfârşit ne-apropiem,
La porţi închise aşteptând,
Isus bate, sa-I deschidem.
El e însoţit de pacea sfântă
Ca s-o împarţească tuturor,
Şi peste-orice inimă frântă
Balsam să toarne, alinator.
Glasul Său întruna cheamă
Pe cei trudiţi şi împovăraţi,
La El să vină făr’de teamă
De griji să scape, uşuraţi.
O, cu toate apelurile scrise,
Mult trâmbiţate pe pământ,
Sunt inimi care stau închise
Nu primesc sfântul Cuvânt!
La strigătul Dragostei Sfinte
Care răsună-n lung şi-n lat,
Puţini sunt cei ce iau aminte,
Care răspund, cu-adevarat.
Nu-i binevenit, timpul de har
De-a ne-ntoarce-n umilinţă,
Cand servii Domnului apar
Chemandu-ne la pocăinţă!
În faţa multor semne cereşti
Puţini sunt care se întreabă:
Ce-anunţă fiintei omeneşti,
De ele trec, cu-atâta grabă?
Ce sunt cu-atâtea uragane,
Ce fac prăpăd în devastări?
Ce ne spun marile cicloane,
Cu-a lor sinistre perturbări?
Şi naufragiile de pe oceane,
Şi accidentele pe căi ferate,
Şi prăbuşirile de avioane,
O, de ce aduc atâta moarte?
Şi-ntre popoare, şi naţiuni,
De ce-s atâtea frământări?
De ce, în ale lor reuniuni
Nu se ajunge la împăcări?
De ce se nasc atâtea crize
Primejduind viaţa zi de zi?
De ce, atâtea mari analize
Nu au efect, de-a le opri?
Sunt întrebări care merită
Să fie acum în calcul luate,
Când orice forţă e oprită
De-a controla aceste toate.
Numai voinţa Celui Sfânt
Se intrepune şi stopează,
Dezastrele de pe pământ
Ce cu grăbire-nnaintează.
El vrea ca-ntreaga omenire
Să poată afla a Sa măsură,
’N-a dragostei desăvârşire
Ce-a revărsat-o peste ură.
Căci El L-a dat pe Fiul Său,
Ca jertfă pe cruce să moară,
Zdrobind puterea celui rău
Astfel ca nimeni să nu piară.
De-aceea în ultima strigare
El va lucra prin Duhul Sfânt,
Ca prin putere, a Sa lucrare
Să strălucească pe pământ.
Flavius Laurian Duverna
06 Decembrie, 2007