1. Aripile ce le-am avut candva s-au rupt
Puterea lor cea mare nu mai este
Sunt aruncat din zbor catre pamant
Si sufar intalnind pamant si creste
2. Mai am vreun vis, vreo tinta sau dorinta
Ce mi-ar putea reda al meu trecut?
Mai pot sa sper o mica biruinta?
Cu trupul frant… ce pot sa cred mai mult?
3. In raza soarelui pluteam de dimineata
Si in sclipiri de cantec straluceam
Dar vai!… furat apoi de-a lumii ceata
N-am inteles ca-n suferinti, timid, cadeam…
4. Si ce usor era sa trec deasupra
Puteam sa ma inalt cu mult mai sus!
Dar voia mea – sa-nfrunt necunoscutul –
mi-a dat posibil sa ajung rapus
5. Izbit in vale am cuprins tarana
Si am ajuns cu haina in noroi
In ochii mei se stinge-ncet lumina
Si intr-un scancet mut ma plang apoi…
6. Dar… ce se-ntampla? Cineva-I cu mine!
Ma-nseala simtul? Sau mi s-a parut?
O, nu! Pe cap, pe fruntea sangeranda
Se plimb-o mana… mangaie tacut!
7. Ce mult conteaza alinarea sfanta!
Ce bine face-o vorba spusa bland!
Ce pretioasa-I mangaierea dulce
Ce-aduce lin tot cerul pe pamant!
8. Redata-mi este frumusetea vietii
Dar mai intai iertare eu primesc
Apoi Iubirea-mi sterge orice pete
Si-n zbor curat spre cer ma atintesc
9. Am iarasi teluri, tinte, nazuinte;
Din nou am dorul pentru vesnicie
Iar picurii din cufarul credintei
Zidesc a biruintei temelie.
10. Privesc in jos: am fost o trestie franta
Ce-si astepta sfarsitul dureros.
Dar cand privirea-n sus mi se avanta
Ma regasesc in rodul lui Hristos!