1. În lumea asta-s multe lucruri
Ce mor când tu le foloseşti
Ca de exemplu bani şi masă
Sau locul unde locuieşti
2. Prin întrebuinţarea lor
Acestea-şi pierd total valoarea
Apoi îţi faci de-altele rost
Spre a-ţi continua lucrarea
3. Şi-aceste lucruri Dumnezeu
Ni le-a lăsat să folosim
Cu raţiune, cumpătare,
Şi sunt o binecuvântare
4. Însă atuncea când îţi pui
A ta nădejde toată-n ele
Şi loc în inimă-ţi ocupă
Ai clar: dorinţă de avere.
5. Având această-mpătimire
De Domnul tu te-ndepărtezi
Şi de-i continua cu-aceasta
Să ştii că locul sfânt îl pierzi
6. Căci tânărul bogat de asta
Rămâne tot acolo jos
Deşi e mare-n societate
Şi-i om cu nume maiestuos
7. Aceasta e categoria
Numită "lucruri pământeşi"
Dar mai există încă una
Ce are rădăcini cereşti
8. Sunt lucruri sfinte, hrănitoare
Ce vor a-ţi ţine suflet treaz
Şi folosindu-te de ele
Înaintezi ca un viteaz
9. Credinţa-i prima dintre ele
Urmată de-o nădejde vie
Şi dragostea ce-n veci nu piere
Ce e mai sus în ierarhie
10. Când foloseşti aceste bunuri
Tu nu poţi să te-ngrijorezi
Că se termină, căci îndată
Al lor volum cum creşte vezi
11. Ia foloseşte tu credinţa
Când te apasă o-ncercare
Şi-n urma ei, cu biruinţă,
Vei constata că-i tot mai mare.
12. Nădăjduieşte-n cerul sfânt-
E locul tău de veşnicie
Doreşte ca s-ajungi în el
Şi-apoi nădejdea ţi-e mai vie
13. Uşor e să-ţi iubeşti un frate
Ce bine-ntruna ţi-a făcut
Dar să iubeşti pe cel ce-nghimpă
Îţi creşte dragostea mai mult
14. Întâi îl vei iubi puţin,
Apoi mai mult, mai mult întruna
Şi-L vei simţi pe Dumnezeu
Cum creşte-n duhul tău măsura
15. În antiteză cu lumescul
Acestea-s paradox creştin
Te roagă, frate, pentru ele,
Şi foloseşte-le din plin.
16. Viaţa-atunci e garantată
Şi nu te temi de nici un rău
Căci Domnu-ţi luminează mintea
Şi netezeşte drumul tău.