Orfanul
Un copilas ramas orfan
si fara adapost sub soare,
muncea cu ziua pentru-un ban
sa-si poata lua de mancare.
Femeile-i plangeau de mila,
copiii-l ocoleau mereu,
cei mari priveau la el cu sila;
doar o batrana cu pas greu
il intreba de sanatate
si-i mai dadea din cand in cand
o paine si-o cana cu lapte -
era putin dat totusi mult.
Copilul nu primea nimica
fara sa faca ceva-n loc.
Oricat il certa batranica,
el ii cara lemne de foc
si apa pentru animale.
Cand il vedea venind, din prag,
cu pasul hotarat pe cale,
ea il privea in ochi cu drag.
Cu chipul luminat de-o raza,
cu trupul sau cel subtirel,
mergea vioi fara sa vaza
copiii ce radeau de el
caci el se grabea sa ajunga
la batranica de pe deal.
Si-aproape ca-i venea sa planga -
cineva-l astepta pe el!
Asa il astepta si mama
si il intampina zambind.
Ah, de-ar mai fi cu el acuma!
Ce-ar vrea sa-i vada chipul bland!
Si intr-o zi-ncepu a plange
cu lacrimi grele si fierbinti.
Nimeni nu banuia ca-l frange
dorul dupa ai sai parinti.
Dar cand fu intrebat ii zise
batranei oful cel din piept.
Si-atunci in casa ea il duse
si-apoi ii spuse intelept:
"De azi vei ramanea cu mine
iar mama de nu-ti pot a fi,
macar sa ma-ngrijesc de tine
sa fii si tu ca alti copii."
Si el primi cu bucurie
sa locuiasca-n casa ei.
O ajuta-n gospodarie
si ii fu sprijin-n anii grei.
*
In asta povestire, frate,
de-o vezi cu ochi duhovnicesti,
gasi-vei multe-nvataminte
iar eu nu cred c-ai sa gresesti
de vei lua cu greutate
exemplul ce l-am amintit.
Sa faci si tu bunele fapte -
fi-vei in ceruri rasplatit.
Caci de-l primesti in a ta casa
pe-orfanul cu strai zdrenturos
si de-i servesti cu drag la masa,
tu ii slujesti chiar lui Cristos!
26-27 Ianuarie 2009, Galati