Pretuire

Doar cel ce sufere de sete
Incendiat de-un soare arzator
Rapus de-a mrejelor bolete
Stie sa pretuiasca un izvor

Nu stie cum sa dea valoare paini
Decit acel de foame chinuit
Ce-i stins si-n tremurul de maini
Isi spune abandonul biruit.

Doar cei epuizati,cei storsi de vlaga
Cu trupul lor de truda istovit
Sint cei ce ar putea sa inteleaga
De ce odihna este de dorit.

Acestea toate poate iti sint straine
Dar cind in disperare te scufunzi
Vei auzi un glas chemind vino la mine!
Cum ai putea atunci sa nu-l auzi
Cum ai putea atunci sa nu-i raspunzi.

Flaminzi si insetati si fara tihna
Infricosati si chinuiti ingrozitor
Se va-auzi chemind veniti la mine
Veniti la cel ce da odihna
La cel ce e si paine si izvor.

Iti multumim isuse de chemare
Si ca ne-ai invatat sa te-ascultam
Tu dai raspuns la orce intrebare
Iti multumim ca-n orce-mprejurare
Ne esti in toate totul si-n deajuns.

Amin 30/01/2009