Trec anii...
Trec anii, şi se duc zburând
Şi-n urma lor, trecem şi noi,
Şi generaţiile, rând pe rând
Marcăm istoria, cea de apoi.
Poate mai mult ca niciodată
Cu paşi grăbiţi, către sfârşit,
Mergem cu timpul, ce arată
Cum semnele, s-au împlinit.
Planeta lumii, cea albastră,
Iat-o! Se clatină din temelii!
Făr-anunţ, câte-o fereastră,
Îşi mai deschide, prin stihii.
Vrea să ne spună, să privim
Atent când ea este deschisă,
Şi viaţa astfel, s-o regândim
De-a fi corectă, mai precisă.
O, e timpul să ne-apropiem
De-Acel ce este Dumnezeu,
Voinţa-I sfântă să-nţelegem
Şi-n Ea să persistăm mereu!
Căci semnele acum ne-arată
Pretutindeni, şi-n jur zi de zi,
Mărturisind clar, ca niciodată
Că Domnu-I gata, de-a veni.
Flavius Laurian Duverna
11 Ianuarie, 2005, Stia-Italy.