ZICĂ UNII CE VOR VREA
Zică unii ce vor vrea
Noi trăim neprihănirea
Stăm lângă iubita Stea
Căci vrea tihnă să ne dea,
Să ne-nveţe ce-i iubirea...
Zică vrute şi nevrute
Cei ce nu-s în Legământ
Pe-ale lumii strâmbe rute
(Ce-s de foarte mulţi ştiute)
N-om călca – e-un jurământ!
Mergem fermi spre veşnicie
Fără să privim ’napoi
Nu suntem legaţi de glie
Ci de sfânta-mpărăţie
Şi de viaţa de apoi.
Fiecare are dreptul
O părere să-şi exprime
Noi ne apărăm conceptul,
Dăm onorul şi respectul
Tatălui din Înălţime.
Zică unii câte vor
Dspre slova Cărţii Sfinte
Ea a pus în noi un dor
De preasfântul Creator
Pe care-L iubim fierbinte.
Mulţi vorbesc de pocăinţă
Cu cuvinte ce jignesc
Dar avem elan, voinţă
Să trăim doar prin credinţă
Nu prin duhul omenesc...
Mergem fără ezitări
Pe cărarea către stele
Chiar de-ar fi ameninţări
Şi teribile-ncercări
Şi poveri ce-s foarte grele.
Flacăra ce arde-n noi
Nu se stinge niciodată
Prin furtuni şi prin nevoi
Ne formăm ca sfinţi eroi
Stăm pe Stânca nemişcată.
Zică lumea ce va vrea
Noi ştim una: împlinirea
Vine din eterna Stea
Care poate har să dea,
Să ne-aducă nemurirea.
3 Februarie, 2009