Şedeam trudit...
Şedeam trudit la o fântână
Şi apă vream să scot din ea,
Şi mi-ai întins, Isus o mână
Cu apa vieţii, pentru-a bea.
Cu dragoste m-ai îndemnat
Să beau din ea cu bucurie,
Căci cel ce bea, e-asigurat
Şi sete lui, n-o să-i mai fie.
Căci acea apă s-o preface
Într-un izvor lin de apă vie,
Care ţâşnind, se va desface
Curgând în marea veşnicie.
Şi-am înţeles c-această apă
Era Cuvântul Tău cel sfânt,
Ce lumea întreagă o adapă
De veacuri pe acest pământ.
El, din al Său nesecat izvor
De mii de ani curge mereu,
Spre-a stinge setea tuturor
Celor ce cred în Dumnezeu.
El este acea apa fără plată
Care-o oferi, la toţi în dar,
Prin jertfa Sfântă şi curată
Pe crucea cea de la Calvar.
Flavius Laurian Duverna
15 Februarie, 2007.