Semnele Smochinului
Când smochinul înverzeşte
Şi mugurii încep să-i crape,
El din vreme ne-aminteşte
Timpul verii, că-i aproape.
La fel când semne se ivesc
Şi ele-abundă, în împlinire,
Prin glas tacit ne povestesc
C-aproape-i ziua de venire.
Cutremurele, ce izbucnesc
Pe ne-aşteptate când apar,
Pe oameni mulţi neliniştesc
Prinşi, în cumplitul coşmar.
Furtuni cu ploi, şi inundaţii,
Munţi falnici prin alunecare,
Sunt prea destule explicaţii
Că sunt vremi de cercetare.
Azi, în cer sus se hotărăşte
La Tronul sfânt de judecată,
Ce om e-acel care primeşte
Viaţa cea veşnică, răsplată.
La Tronul sfânt, impunător,
La dreapta Tatălui ceresc,
Acolo, este Isus mijlocitor
Pentru tot neamul omenesc.
Şi încă tot, nu-i prea târziu
Ca cineva să-şi îndrepteze,
Din drumul jalnic şi pustiu
Ai vieţii paşi, să-şi reaşeze.
E timpul să se îngrijească
Tot acel om, care-a auzit,
Solia Domnului, cerească,
Despre al timpului sfârşit!
Să ridicăm, în sus privirea
Că dorul care l-am purtat,
Este aproape de-mplinirea
De a-l vedea cu-adevărat!
Te aşteptăm cu nerăbdare
O! Isuse Doamne, să revii,
Şi în puterea-Ţi salvatoare
S-aduni pe-aleşii Tăi copii!
Să-i strângi s-afle bucuria
Trăirea acelor mari dorinţi,
Ce le-au nutrit în pribegia
Ca sfinte, dulci făgăduinţi.
Ei vor începe-o nouă era
Ce pentru timp şi veşnicie,
Va-ntrona pacea prosperă
Cu viaţa-n sfăntă armonie.
Flavius Laurian Duverna
14 Ianuarie, 2005, Stia-Italy.