Sunt gata să plec!
Un dor fără seamăn în suflet păstrez,
Un vis pentru ,,Veacul ce n-are sfârşit”
Cu toată fiinţa din zori să lucrez,
În slujba Acelui ce-ntâi m-a iubit.
Pe ,,Stânca vieţii” să stau neclintit,
Şi-n Ceruri palate mai mult să zidesc,
Mereu zi şi noapte deplin pregătit,
Să plec înspre ,,Ţara eternă” doresc.
Cu ochii-ndreptaţi totdeauna spre Cer,
Pe ,,Malul speranţei” să fiu ca un far,
Prin lume al Păcii smerit mesager,
Ce poartă ,,Drapelul salvării” prin Har.
O clipă din viaţă să treacă nu vreau,
În care să nu împlinesc Voia ta,
Pe Braţul Tău tare smerit vreau să stau,
Şi sfânta-Ţi prezenţă doar pace să-mi dea.
Fiorii plecării din lumea de chin,
Nu vreau niciodată în suflet să-i am,
Ci dorul de Cerul cel veşnisc senin,
Să-mi toarne în suflet al păcii balsam.
Mulţi ani de-ar mai fi pe pământ să trăiesc,
Cu Tine Isuse trăiesc fericit!
Şi dacă ar fii drumul meu să-l sfârşesc,
Să fiu totdeauna de zbor pregătit.
Şi dacă ar fii prin necazuri şi chin,
În ,,Valea umbrită de moarte” să trec,
Şi-n ziua durerii şi-n ceasul senin,
Să pot spune Doamne: Sunt gata să plec!
Ilie Belciu