Natura şi Dumnezeu
Totul, ce mişcă-n natură
Când te uiţi atent mereu,
Trezeşte-n mare măsură
Dragostea de Dumnezeu.
Slava Sa cea creatoare
Se observă, în fel şi fel,
Şi-a Lui măreaţă lucrare
Ne vorbeşte despre El.
Câmpii întinse,-nverzite,
Pomii falnici, maiestoşi,
Cu coroane împodobite
Ei sunt atât de frumoşi!
Şi-orice firicel de iarbă
Ce pământul înveşmântă
Şi se unduie într-o salbă,
Inima, nespus o încântă.
Flori, ce zilnic înfloresc
Cu al lor plăcut parfum,
Norii, ce pe cer plutesc
Pe acelaşi veşnic drum...
Ploaia ce udă pământul,
Raul alb când clocoteşte
Şi-n cale-şi duce avântul,
Despre El, mărturiseşte.
Flavius Laurian Duverna
13 Februarie, 2009.