O dragoste atât de mare

O dragoste atât de mare

O dragoste atât de mare
Cum Dumnezeu a arătat,
Nu are încă, asemănare
În Universul scump creat.

Căci El a dat pe Fiul Său
Pentru o lume ce-a iubit,
Să o salveze, din cel rău
Prin moartea ce-a suferit.

De-aceea orişicine crede
În El ca scump Mântuitor,
Nu va pieri, ci va accede
La al Său sânge ispăşitor.

Căci nu este dat subt cer
Un nume alt, de cât Isus,
Şi prin al dragostei mister
El ne va duce, în cer sus.

În El avem răscumpărare
Din al păcatului coşmar,
Şi prin iubirea-I jertfitoare
Ne-a dăruit har după har.

Rupându-ne de ce-i ireal
Vom înţelege mai deplin,
Care-i al dragostei ideal
Dorit de scopul cel divin.

Ne-a rânduit să fim preoţi
O seminţie împărătească,
Slujind cu dragoste la toţi
În armonia cea frăţească.

Şi-n pacea cea restaurată
Cu susur lin şi bunul mers,
Nu va rămâne, nici-o pată
În tot prea-sfântul Univers.

Un unic puls îl va străbate,
Şi-n ritmul său va consimţi,
Căci viaţa are-o eternitate
Scopul creării-şi va-mplini.

Când ferice-om sta privind
Atunci din nou o să răsune,
Acel ecou din vremi venind:
" Iată, toate-s foarte bune!"

Flavius Laurian Duverna
30 Iulie, 2008.