Uitate ganduri iarasi te-nfioara
si dureros te arcuiesti in pat.
Trairile-ti fac inima sa doara
iar sufletul adanc ti-e-mpovarat.
Ai asteptat ca praful sa se-astearna
pe vorbele rostite fara rost,
pe faptele ascunse de lumina...
Dar ai uitat ca ele cer un cost.
La ce te-ajuta sa te dai drept altul:
un sfant, un inger coborat de sus?
Cel ce cuprinde-n Sine si inaltul
nu vede ca te-ndrepti inspre apus?
Nu vede ca mandria te indeamna
sa-i minti marsav pe fratii tai de corp?
Te-arati pios dar asta nu inseamna
ca nu platesti de ce ai strans in snop.
Si-acuma gemi fara de alinare
si nu gasesti odihna-n asternut.
Un licarit in ochii tai apare
iar gemetele zgomotos se-ascut
ca-ntr-un torent de ape-nvolburate
ce vrea sa te inghita-n spuma lui
si istovit de-atata lupta-n noapte
te lasi cu totul moale-n valul lui.
Dar cand te crezi fara de vreo scapare,
o mana ferma te cuprinde strans
si-ndata simti o dulce mangaiere
iar gemetele tainic ti s-au stins.
Mana divina ca pe pat te tine
iar tu de graba te si linistesti.
Boabe de roua iti lucesc in gene
si-n plans sfasietor te pocaiesti.
Mana care te tine iubitoare
te leagana sa dormi netulburat
si ochii ti-i inchide-n odihnire
iar tu te lasi in vis de ea purtat.
Galati, 12/13 Feb. 2009