Atotputernic...

Atotputernic...

Atotputernic Doamne eşti
Din veşnicii, spre veşnicii,
Când Universul cârmuieşti
Cu-a sale lumi, din galaxii.

La ele Ochii Tăi veghează
Din numărul complet creat,
Ca-n haos să nu se piarză
Căci toate sunt de admirat.

Şi când privesc la măreţia
În Cosmosul cel nesfârşit,
Pricep în gând din veşncia
Puterii mari, cari le-a zidit.

Umil, mă plec în rugăciune
Şi mă închin pân’la pământ,
Căci în lucruri, foarte bune
M-ai socotit Stăpâne Sfânt!

Sunt prins în jertfa iubitoare
A scumpului Tău Fiu iubit,
În planul de răscumpărare
La Golgota, cand S-a jertfit.

Şi-astfel adus-ai la-mplinire
Taina cea mare a mântuirii,
Demonstrând că prin iubire
Ţi-ai pus sigiliul, reîntregirii.

Flavius Laurian Duverna
19 august 2007.