Topesc în suflet o cântare
Un murmur parcă izgonit
Din inimă spre Domnul care,
Şi tu şi eu L-am răstignit.
Ce aş putea mai mult să spun
Decât au spus-o alţii poate,
Un singur lucru mai compun
Că e izvor de bunătate.
Ne naşte-n Duh,ne izbăveşte,
Ne poartă paşii pe alei
Şi nu e altul ce iubeşte
Atât de mult copiii Săi.
Noi răi fiind L-am pălmuit
Şi L-am scuipat adeseori,
Mă doare gândul că am gândit
Cum pot lovi de atâtea ori.
O, Doamne câte ţi-am făcut
Şi totuşi Tu nu iei aminte,
Smerit şi blând Te-am cunoscut
Prin ale Tale taine sfinte.
Captiv mă fac iubirii Tale
Părtaş al dragostei de sus,
Îţi port în suflet Osana-le
Slăvit să fii în veci Iisus!