Dorinţă
Străbătând cărarea vieţii
Prin dureri şi prin suspine,
Doamne, în zorii tinereţii
Grabnic am venit la Tine!
Şi de-atuncea întruna eu
Am cea mai mare dorinţă
Ori şi unde aş fi, mereu,
Să ascult de-a Ta voinţă!
Când ispite m-au cercat
Prin dureri şi în necazuri,
Deloc nu m-am depărtat
Dintre sfintele zaplazuri
Totuşi, de am mai greşit
Îţi spun unica-mi dorinţă:
Să fiu Doamne, mântuit,
Împlinind sacra-Ţi voinţă!
Fii cu mine, pe căi sfinte
Şi-n clipe de grea durere,
Fă s-ascult, să iau aminte
A-mplini sfânta Ta vrere!
Doamne, în sufletul meu
E cea mai sfântă dorinţă,
Ori şi unde aş fi, mereu,
Să-mplinesc a Ta voinţă!
Flavius Laurian Duverna
26 martie 2007.